joc de imaginatie...

Imagineaza-ti un loc sumbru si intunecat. Soarele tocmai a apus, ultimele raze sunt stinse de valurile marii si inghitite de perdeaua tesuta din stele si luna. Tu esti pe un munte, singur, incerci sa iti acoperi ranile lasate de dragoste cu o frunza de nuc. Da, dragostea e o bestie, un animal de care trebuie sa te temi, cine ma poate contrazice? Oricat de tare te-ar atrage animalul, nu poti sa il tii in cusca toata viata, el o sa iasa si o sa te raneasca atat de tare, incat cicatricile nor ajunge niste frunze presate in cartea vietii tale.
Unde sunt eu in povestea asta? Coboara privirea si ai sa ma vezi pe o stanca, intr-o rochie bleumarin, invaluita de adierea calduta a vantului. Te privesc si as vrea sa zic ceva. Insa vantul imi pune gentil mana la gura si imi face semn sa tac. Mi-e frica de cum o sa reactionezi. Ce-ai face daca ti-as zice ca te iubesc? Ai fugi de pe munte doar ca sa ajungi pe plaja, langa stanca mea? Ai da inaltimile pe locul in care ma aflu eu? Poate doar ai sa imi intorci spatele si ai sa uiti tot...
Inima mea e ca un mar, frica e viermele ce il urateste. Poate nu cred in dragostea la prima vedere, dar cred in coincidente. Adu-ti aminte de ziua in care ne-am cunoscut. Erai plin de rani de la bestia aia, iar eu ti-am trimis frunza de nuc printr-un sarut al vantului. Parea ca totul e perfect, si chiar daca suntem departe, chiar daca eu sunt aici si tu esti acolo, traim sub acelasi orizont. Se insereaza, priveste Carul Mare, nu-i frumos? Uite, o stea cazatoare, se indreapta in directia ta. Vrei sa stii ce dorinta mi-am pus? Mi-as dori sa se surpe muntele si tu sa fii aici, cu mine, sa las inima sa vorbeasca, pana ce inima ta ii va zice sa taca, pana ce buzele tale o vor impiedica sa mai faca asta. Mi-as dori sa-mi las inima sa bata atat de tare, incat sa iasa din piept, si doar bratele tale sa o poata calma. Ca furtuna care se apropie...
Nu mai are rost sa vorbesc, poate intr-o buna zi, tot purele coincidente...ne vor face sa realizam multe lucruri. Minte-ma si zi-mi ca ma iubesti. Jur ca ar fi cea mai dureroasa si cea mai frumoasa minciuna pe care am auzit-o. O minciuna care-mi injunghie inima si ma face sa pierd sange, dar o minciuna ce-mi trimite inima spre moarte: locul unde va fi linistita si fericita. O minciuna amara de care chiar am nevoie.
Destul cu imaginatul...o doza prea mare e letala.